- celébru
- adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébrã, g.-d. art. celébrei, pl. celébre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
celébru
Look at other dictionaries:
celebru — CELÉBRU, Ă, celebri, e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Celebru ≠ necunoscut Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare,… … Dicționar Român
ilustru — ILÚSTRU, Ă, iluştri, stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calităţile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ilustru ≠ mediocru Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Antonime ILÚSTRU… … Dicționar Român
celebritate — CELEBRITÁTE, (2) celebrităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi celebru; reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume şi prestigiu. – Din fr. célébrité, lat. celebritas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CELEBRITÁTE s. 1 … Dicționar Român
faimos — FAIMÓS, OÁSĂ, faimoşi, oase, adj. Care a devenit extrem de cunoscut (prin însuşirile sau defectele sale, prin faptele sale etc.); vestit, celebru, renumit. – Din fr. fameux, lat. famosus (după faimă). Trimis de cornel, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
renumit — RENUMÍT, Ă, renumiţi, te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume). Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 RENUMÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. Trimis de siveco, 09.12.2008. Sursa:… … Dicționar Român
heroidă — HEROÍDĂ, heroide, s.f. Epistolă în versuri, în care se celebrează un erou sau un personaj celebru. Heroidele lui Ovidiu. – Din fr. héroïde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 heroídă s. f., g. d. art. heroídei; pl. heroíde Trimis de… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
laur — LÁUR, lauri, s.m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeţii, oratorii); fig. glorie, victorie. ♢ expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulţumi cu succesele… … Dicționar Român
mărit — MĂRÍT1, măriţi, s.m. (înv. şi reg.) Soţ; mire. – lat. maritus. Trimis de claudia, 20.10.2003. Sursa: DEX 98 MĂRÍT2 s.n. (pop.) Măritat1. ♢ loc. adj. De mărit = (despre fete … Dicționar Român
numit — NUMÍT, Ă, numiţi, te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s a pomenit mai înainte. 2. (înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – v. numi. Trimis de… … Dicționar Român
